Duminica Floriilor - obiceiuri pastrate din strabuni
Saptamana Mare, este precedata de Duminica Floriilor ce vine si ea la randul ei cu o serie de obiceiuri pastrate de demult
De Florii se sarbatoreste intrarea Mantuitorului in Ierusalim. Sambata, in toate bisericile ortodoxe, credinciosii vin la biserica cu ramuri de salcie sau matisori care apoi sunt sfintite la slujba de dimineata. Acesta este modul prin care se simbolizeaza momentul cand locuitorii Ierusalimului care l-au primit cu bucurie pe Mantuitor. Incepand din seara Duminicii de Florii, se intra in saptamana Sfanta a Patimilor care va culmina cu Sfanta zi de Joi cand a avut loc Cina cea de taina, si apoi cu Vinerea Mare, cand Iisus a fost rastignit.
Inainte de a intra in Ierusalim, Hristos l-a inviat pe Lazar. Invierea lui Lazar este simbolul invierii viitoare a neamului omenesc.
In popor se crede ca Lazar era un fecior tanar, fratele fetei care s-a casatorit cu Dragobete, Cap de Primavara. Potrivit traditiei, intr-o sambata Lazar a plecat cu oile la pascut, lasand-o pe mama-sa sa faca placinte. Urcand intr-un copac sa ia muguri pentru animale, isi aduce aminte de placinte. Se grabeste sa coboare, cade si moare.
Potrivit legendei ca Lazar ar fi murit de dorul placintelor, exista obiceiul ca in aceasta sambata, femeile de la tara sa faca ofranda de pomenire a mortilor impartind placinte de post.
Profesorul Ion Ghinoiu afirma ca in ajunul sau sambata Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lazarita, care era structurat dupa modelul colindelor. Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. "Una din fete, numita Lazarita, se imbraca in mireasa si colinda impreuna in fata ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pasi domoli, inainte si inapoi, in cercul format de colindatoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazar sau Lazarica. Adica plecarea lui Lazar de acasa cu oile, urcarea in copac pentru a da animalelor frunza, moartea neasteptata prin caderea din copac, cautarea si gasirea trupului neinsufletit de catre surioarele lui, aducerea acasa, scaldatul ritual in lapte dulce, imbracarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci".
Un alt obicei in aceasta perioada il reprezinta culegerea de ramuri de salcie. In ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserica, pentru a-L intampina tainic pe Hristos. Ele sunt sfintite si puse la icoane. Oamenii le puneau si pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta sa rodeasca. Exista credinta ca abia acum pomii prind putere sa rodeasca. De aceea, nu se plantau pomi inainte de Florii, de teama ca acestia sa nu ramana fara rod.
Deasemenea, in ziua de Florii, stupii sunt impodobiti cu ramurile de salcie sfintite, ca albinele sa se bucure de binecuvantarea divina.
In unele sate, matisorii erau aruncati in curte cand incepea sa bata grindina. Insa, ramurile de salcie aveau in principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate.
Ramura de salcie sfintita era utilizata si in scopuri terapeutice. Oamenii inghiteau matisori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriti de diferite boli. Batranele se incingeau cu salcia ca sa nu le mai doara salele. Exista si obiceiul ca parintii sa-si loveasca copiii cu nuielusa de salcie, cand veneau de la biserica. Credeau ca asa vor creste sanatosi si intelepti.
sursa: crestinortodox.ro
