Flori de primavara: Laleaua Pestrita
Primavara ne este intodeauna vestita de catre celebrul ghiocel. Dar odata cu el, mai sunt si alti vestitori minunati
Din Orient au fost aduse in Europa prin popoarele migratoare multe din splendorile gradinilor de acolo. Printre ele si laleaua, care a fost adusa din Persia prin Turcia. Azi, si la noi, in gradinile caselor, dar si in parcuri, in gradini publice se cultiva aceste frumoase flori care ne incanta ochiul si dau prospetime privelistei.
Iata insa ca nu numai cultivate, ci si in flora spontana a tarii noastre intalnim o lalea, care apare primavara vestind si ea venirea caldurii, careia poporul i-a zis "pestrita" pentru ca asa este floarea ei, pestrita.
Laleaua pestrita denumita - floare de sah, bibilica, caldaruse sau coarma, - creste la noi spontan in locuri umede, in apropierea padurilor in mai multe localitati: Cheile Turzii, Zau de Campie (Mures), Sesul Orheiului (Bistrita), lunca Oltului, in padurea Comana (Ilfov), Suceava etc. Pentru frumusetea ei a fost culeasa abuziv, incat in bazinul Ciuc si lunca Pogonisului (Banat) a ajuns azi pe cale de disparitie, fapt pentru care trebuie sa fie salvata, fiind declarata "monument al naturii".
Desi este prezentata in multe materiale drept lalea, este vorba de o confuzie evidenta, datorita asemanarii formei petalelor. Fritillaria meleagris, pe numele ei stiintific, nu este o lalea, din punct de vedere botanic; este inrudita cu laleaua, pentru ca face parte din aceeasi familie a Liliaceaelor.
Poarta mai multe nume pentru ca petalele florii ei sunt de culoare violacee cu pete albe - de aceea poporul i-a zis si "floarea de sah" sau "bibilica", asemanand-o cu o pasare cu penaj la fel de pestrit, negru cu puncte albe. Fritillaria este intalnita in padurile umede de ses si de deal din nordul Moldovei, Transilvania, dar si in zona Carpatilor de curbura. Fritillaria meleagris este mentionata in lista specii de flora si fauna ocrotite prin lege.
Mai trebuie mentionat ca este o planta otravitoare, bulbii acesteia continand un alcaloid puternic (la fel ca majoritatea liliaceaelor). Mirosul florii este dezagreabil, asemanator cu cel de blana uda de animal.
Ca si colorit exista atat exemplare inchise la culoare, negru-violaceu, dar si exemplare albe, in cadrul aceleiasi specii.
Pensiuni Depresiunea Brasovului
