Obiceiurile lunii lui Faurar
Dragobete este patronul autohton al dragostei si al bunei dispozitii, celebrat in data de 24 februarie. In unele traditii, el este considerat Cap de Primavara, Cap de Vara, fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica.
La Dragobete, pasarile migratoare se strang in stoluri, ciripesc, imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile. Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Fetele si feciorii obisnuiau sa iasa la padure pentru a culege flori de primavara, iar fetele se intorceau alergand, urmarite fiind de tinerii carora le erau dragi.
Exista cateva rituri si credinte care insotesc aceasta sarbatoare. Astfel, de Dragobete nu se sacrifica nici un animal, femeile casatorite trebuie sa atinga un barbat din alt sat pentru a fi dragastoase tot anul, fetele strang zapada si pastreaza aceasta apa pentru a o folosi in rituri de dragoste si pentru frumusete.
O alta traditie a lunii februarie se sarbatoreste in 27 februarie, in Duminica Lasatului Secului de Carne, in Banat, in Transilvania, tinerii obisnuiesc sa aprinda focuri pe dealurile din jurul satului: danseaza in jurul lor sau sar peste ele, avand credinta ca astfel se vor curati. De asemenea, rotesc prin aer taciuni aprinsi sau rostogolesc in jos pe dealuri hodaite aprinse. Obiceiul este cunoscut sub denumiri precum Alimori sau Hodaitele si marcheaza terminarea iernii si venirea primaverii.
Cine a gresit moral pe parcursul anului trecut, trebuie sa se teama de Strigarea peste sat. Larg practicat, acest obicei este menit sa denunte relele si greselile morale, asa ca feciorii din sate urca pe dealuri vestind numele celor care au gresit sau numele fetelor care nu s-au maritat. Si tot larg raspandit este si obiceiul de a merge la nasi cu dulciuri, in semn de respect.
