Tara Hategului - un loc incarcat de istorie
Tara Hategului un taram special, in care se impleteste istoria, cu traditia si cu peisajul de basm
Tara Hategului este un tinut istoric si etnografic din coltul de sud-vest al Transilvaniei in judetul Hunedoara. Tara Hategului (vezi Pensiuni Tara Hategului) cuprinde depresiunea cu acelasi nume, dar in „zona de influenta” a ei se afla si asezarile situate pe cursul superior al Streiului, pana la varsarea acestuia in Mures. Tara Hategului este una dintre microregiunile cu cea mai mare incarcatura istorica din Romania, aici gasindu-se cateva dintre cele mai importante monumente de arhitectura si arheologie din tara.
Tot in Tara Hategului a fost realizata una dintre cele mai ambitioase amenajari hidroenergetice din tara. Zona este cunoscuta si pentru fosilele de dinozauri gasite aici. Tara Hategului se afla in Transilvania, la intretaierea acestei provincii istorice cu Banatul si Oltenia. Din punct de vedere etnosociologic si lingvistic Tara Hategului este insa mai intinsa, ea cuprinzand si asezarile de pe valea Streiului inferior pana la varsarea acestuia in Mures, inclusiv orasul Calan. In pestera Bordu Mare, pe teritoriul satului hategan Ohaba – Ponor este atestata una dintre cele mai vechi prezente ale omului in Romania. La limita vestica a Tarii Hategului se afla Portile de Fier ale Transilvaniei (anticul Tapae), locul unde s-a desfasurat batalia decisiva dintre daci si romani in timpul primului razboi daco-roman. A fost una dintre cele mai sangeroase batalii din tot sirul de lupte dintre cele doua armate. Pe Columna lui Traian romanii apar ca fiind ajutati de Jupiter. Totodata, este singura scena unde apar soldati romani raniti, iar Traian insusi isi rupe hainele pentru a fi folosite ca bandaje. Dupa victorie, romanii patrund in Tara Hategului si prima campanie a razboiului din 101-102 se incheie. De remarcat ca doar la Tapae si la Cioclovina – Ponorici au fost descoperite fortificatii dacice liniare, de baraj. Prima era lunga de circa 2 km si bara accesul in Tara Hategului de pe Culoarul Bistrei. A doua masura peste 2,5 km si inchidea principala cale de acces din Tara Hategului spre zona Sarmizegetusei Regia (vezi Pensiuni Sarmizegetusa).
Dupa cucerirea Daciei de catre romani, acestia au fondat la limita de vest a Tarii Hategului, pe teritoriul actualei comune Sarmizegetusa, capitala provinciei Dacia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Teritoriul arondat orasului roman acoperea practic aproape toata depresiunea Hategului. Metropola romana a avut ca nucleu castrul Legiunii a IV-a Flavia Felix, stationata aici probabil inca de la sfarsitul primului razboi daco-roman (102).
Prima atestare documentara a Tarii Hategului (in original terra Harszoc), dateaza insa doar din 1247, fiind vorba despre celebra Diploma a Cavalerilor Ioaniti, care precizeaza: „si mai ingaduim ca jumatate din toate veniturile si foloasele ce se vor strange pe seama regelui de la olatii ce locuiesc in tara Lytua, in afara de Tara Hategului cu cele ce tin de ea, sa le culeaga sus zisa casa.” Se constata astfel ca, la acea vreme, Tara Hategului facea parte din voievodatul lui Litovoi (tara Lytua) cu nucleul in nordul Olteniei. Este de presupus, data fiind sintagma „cu cele ce tin de ea” ca acest tinut beneficia de un statut privilegiat in cadrul voievodatului lui Litovoi. Unii autori considera ca legenda „descalecatului” din Transilvania in Tara Romaneasca ar avea la baza o mutare peste Carpati a unor familii conducatoare din Tara Hategului. Un argument in acest sens este faptul ca numele Basarab, de origine cumana, al fondatorului primei dinastii muntene, se intalneste frecvent in Tara Hategului in secolul al XIII-lea.
Tinutul hategan si-a pastrat o anumita autonomie pe aproape tot parcursul Evului Mediu. Adunarile cneziale au continuat sa functioneze, cu drept de judecata (asa numita democratie hategana), pana in secolele XIV-XV, iar cnezii hategani formau un corp distinct in cadrul armatei transilvanene. Din randul cnezilor hategani s-au ridicat, prin catolicizare si maghiarizare, familii aristocratice de prestigiu ale Ungariei si Transilvaniei medievale, cum sunt Kendeffy (Candea) sau Kenderessy (Candres). Majoritatea istoricilor considera ca si ilustra familie a Corvinilor isi are originile tot in Tara Hategului. Tot din perioada imperiala dateaza o serie de conace dintre care unele au ajuns de dimensiunile unor castele, cum sunt cel de la Nalat – Vad (orasul Hateg), sau Sacel, ultimul apartinand celebrei familii nobiliare Nopcsa. Ambele sunt in acest moment intr-o stare grava de degradare. Conace din aceasta perioada mai exista in comuna General Berthelot sau in Pesteana, si castelul Kendeffy din Santamaria – Orlea a primit actuala infatisare tot in aceasta perioada, in 1782.
Cnezii hategani au ctitorit mai multe cetati de-a lungul si de-a latul tinutului. Pana in ziua de astazi s-au pastrat turnul de aparare de la Rachitova, probabil construit de cnezii de Densus, si cetatile de mici dimensiuni de la Suseni (Cetatea Colt) si Malaiesti; prima servind ca refugiul cnezilor din Rau de Mori (vezi Pensiuni Rau de Mori) iar a doua celor din Salasu de Sus. Cetatea Colt, aflata pe teritoriul satului Suseni, comuna Rau de Mori, s-a format de asemenea in jurul unui turn patrat, caruia i-au fost adaugate un zid de incinta, fortificat cu alte turnuri. Mai multi autori considera ca Cetatea Colt a fost sursa de inspiratie pentru „Castelul din Carpati” din romanul omonim al lui Jules Verne.
Cetatea Hategului era locul de unde castelanul administra teritoriul districtului hategan, in numele regalitatii ungare. Sau descoperit mentionari frecventa la unui sediu administrativ al autoritatilor regale in targul Hategului, precum si a functiei de vicecastelan. In Tara Hategului si in zona ei de influenta istorica se gasesc cele mai vechi biserici de piatra romanesti datand din secolele XII-XIII: Biserica din Streisangeorgiu, Biserica din Densus, Biserica din Pesteana (prima faza), Biserica din Ostrov (prima faza), Biserica din Santamaria – Orlea, Biserica din Strei, biserici la fel de valoroase, datate ceva mai tarziu, sunt cele din Sanpetru, Rau de Mori sau Suseni (Biserica Colt).
