Deși satul Vladimirescu a fost atestat documentar abia în anul 1752, pe teritoriul acestuia au fost descoperite în urma unor săpături arheologice, vestigii importante, semene ale continuității pe aceste meleaguri. O așezare datată în secolul al V-lea, o alta din secolele XI - XII și morminte din secolele IX - XI au fost găsite în locul căruia i se zice astăzi, La Movile. În apropierea șoselei naționale, pe latura estică a acesteia, cele cinci movile se întind în linie dreaptă. Mulți cercetători le consideră, tumuli a unor căpetenii barbare
La Cetate, au fost descoperite urmele unei așezări din secolul al VIII-lea, o cetate de pământ din secolul al IX-lea și o necropolă medievală.
În centrul satului, în locul numit La Bisericuță, se află ruinele unei mănăstiri romanice din epoca medievală, mentionata documentar in sec.XIII sub numele "Bizere". Din aceasta veche manastire benedictina nu se mai pastreaza decat ruinele bisericii, care a fost o vasta bazilica romanica cu 3 nave, transept, cor cu deambulatoriu si 2 turnuri pe vest.
Biserica Rosie (Arad)- a fost ridicată în anul 1906 în stil neogotic, după planurile arhitectului Szántay László. În Arad este cunoscută sub numele de Biserică Roşie, datorită cărămizilor decorative de culoare roşie cu care au fost acoperite zidurile.
Cetatea Aradului a fost construită pe malul stâng la Mureşului a fost ridicată la cererea împărătesei Maria Tereza. Proiectată de Ferdinand Philipp Harsch în stil Vauban-Tenaille, are formă de stea cu şase colţuri, era prevăzută cu trei rânduri de cazemate subterane şi mai multe rânduri de şanţuri, care puteau fi inundate. Lucrarea a durat 20 de ani (1763-1783) şi a fost executată de mii de deţinuţi. Poarta principală şi clădirile din interior au fost construite în stil baroc. În interiorul cetăţii exista o biserică catolică şi în clădirile din jur au fost găzduiţi călugării franciscani. Până în 1918 cetatea a fost una din cele mai mari închisori militare ale imperiului austro-ungar.
