Fiecărui călător îi stă bine cu drumul, așa că, haideți să pornim la drum, pe Valea Sebeșului, însoțiți de vorbele dulci ale lui Mihail Sadoveanu care a colindat aceste locuri și le-a botezat cu două meșteșugite cuvinte, “VALEA FRUMOASEI”.
Ea nu e rodul închipuirii, cu toate că pe harta în zadar ai căuta-o. Numele ei ar fi rămas poate în toponimia muntenilor de acolo, legat de o legendă duioasă, dacă Maestrul, îndrăgit de ea, nu ar fi răsfrânt asupra ei raze din celebritatea lui: "Dacă nu simţeşti pe fruntea aburită vântul înălţimii, dacă nu-ţi trece prin toate încheieturile acea trudă plăcută, soră cu frământările prăpăstiilor, şi dacă nu adormi în descântecul pământului, - eliberarea ta din monotonia vieţii nu-i decât o minciună. A duce sus către stele viaţa mică de toate zilele, e o profanare."
Într-adevăr , dacă alegi să vizitezi Valea Frumoasei, vei rămâne impresionat. Peisajele cu totul aparte te încântă, iar aerul curat și pădurea deasă îți dau senzația că te afli într-un colț de rai. Te convingi de asta imediat după ce ieși din localitatea Săsciori și urci spre Munții Sebeșului. Zona e aproape idilică, plină de neprevăzut: văile adânci, pâraie repezi, cascade, poienițele ascunse și traseele secrete prin munții întortochiați.
Suntem legați de civilizație însă prin drumul aburind al Transalpinei (DN 67c), supranumit și Drumul Regelui, cea mai înaltă și frumoasă șosea din România care s-a ales cu “strai” nou și care facilitează accesul în zona până nu demult greu practicabilă. Parcurgem cu usurință distanța între Sebeș și Lacul Oașa, care rămâne punctul de legătură între Valea Frumoasei și ceea ce vom cunoaște dacă vom cuteza a ne lupta cu drumul pe alocuri anevoios care duce înspre Luncile Prigoanei și înspre un loc predestinat prin nume și parcă menit să ne farmece prin frumusețe, mister și sălbăticie. E ceea ce oamenii au numit ”POARTA RAIULUI“ .
