Sub semnul Lupului, Castelul Lupilor este amplasat pe locurile genezei uneia dintre cele mai vechi legende istorice ale Romaniei. Aici Marele Lup Alb a unit sub comanda sa toti lupii din Dacia pentru a fi de ajutor stramosilor daci in luptele ce urmau sa vina.
Samburele de adevar al acestei legende dainuieste si azi, filmari de noapte efectuate de o echipa specializata din Italia pe Dealul Rosile, in anul 2008, surprinzand aparitii fantomatice de luptatori insotiti de lupi. Actuala cladire a Castelului Lupilor este, in fapt, rezultatul unui proces migalos de consolidare, restaurare si extindere a unui castel medieval, folosit ulterior in secolul XVIII, ca loc de cazarmare pentru ofiterii garnizoanei austro-ungare. Învăluit intr-o aură de mister medieval CastelulLupilor este fără indoială un reper al istoriei şi ospitalităţii din Transilvania - meleagurile lui Vlad ţepes (Dracula) Principe aflat sub semnul dragonului (corp de şarpe şi cap de lup).
Romulus şi Remus (771 î.Hr.¹- 5 iulie 717 î.Hr. Romulus) (771 î.Hr.- 21 aprilie 753 î.Hr. Remus), fondatorii tradiţionali ai Romei, au apărut în mitologia romană drept cei doi fii ai preotesei Rhea Silvia, avându-l ca tată pe zeul războiului, Marte. Conform legendei înregistrate de către Plutarh şi Livius, Romulus a servit ca primul Rege al Romei.
Lupul, simbol al inteligenței, dreptății și nesupunerii, apare foarte des în viața dacilor. Ei foloseau capetele de lupi și șerpi pentru steagurile de luptă, sunetul produs în timpul alergării amplificând rezonanța sonoră. (Un tip de stindard similar era răspândit la sarmați, de la care l-au preluat diverse unități militare romane, de cavalerie, începând din secolul II d.Hr. sub denumirea „draco” (dragon, balaur); purtătorul de stindard tip draco se chema „draconarius”.)
În goana calului, aerul care pătrundea prin gura larg deschisa a lupului scotea sunete şuierătoare, însoţite de zgomotul solzilor care se loveau între ei. Luptătorii purtau pe faţă măşti de lup sau urs înspăimântându-i pe duşmani cu sunete îngrozitoare
Legendele despre misiunea de creștinare a Sfântului Andrei spun că acesta a fost trimis în „tărâmurile lupilor”, unde a fost însoțit și călăuzit în teritoriile dacice de Marele Lup Alb.
Lupul a fost întodeauna considerat simbol al dacilor, iar unele legende spun că Marele Lup Alb, considerat căpetenia lupilor, a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei.
Dacii aveau ca totem lupul, cel mai feroce animal din această zonă, singurul care nu poate fi îmblânzit sau dresat. Războinicii neînfricaţi se identificau cu acesta, numindu-se ei înşişi lupi (daos- îsemnând lup în dialect traco-frigian,) sau cei care sunt asemenea lupilor.
