În mijlocul unei liniști adânci, tulburată din când în când de șuieratul aripilor de vultur, de vântul parfumat ce mângâie pădurile și iarba de pe coaste, de cântul vesel și neobosit al păsărilor,… acolo unde cerul se apleacă până jos să-mbrățișeze pământu-nmiresmat și frământat de atâta liniște, am găsit de cuviință să poposim, departe de freamătul orașului și-a lumii, spre a ne găsi odihna. Așa a-nceput povestea Casei Cu Cerdac… Un loc al relaxării și al odihnei, al uitării și al vindecării, unde te umpli de pace, de viață și de bucurie...
În casă intri pe o ușa cu prag de lemn, cu geamuri aburite și perdeluțe albe, dantelate. Apoi, te-ntâmpină cu brațele deschise larg, odaia mare. Cu pardoseala veselă și colorată, cu bârnele din lemn masiv ce parcă se-odihnesc purtate pe brațe de zidurile casei, având pereții văruiți în alb imaculat și-mpodobiți de obiecte vechi pline de viață și mister, ce îți șoptesc pe rând de sub lumina caldă a încăperii povestea lor nemuritoare. Din soba-șemineu de la perete, focul, împrăștie în jur căldură odată cu lumina-i veselă și blândă . Scara din stânga ce duce sus, masa întinsă și așternută gata, bucătăria dătătoare de bucate și de miresme ce-ți lasă gura apă, cele trei băi frumoase ce îți promit desfătare și te cheamă să le admiri precum și cele patru dormitoare cu paturi moi și așternuturi albe și curate ce ce îți oferă fiecare-n felul lui, odihna trupului și a sufletului; toate acestea la un loc, în mod negrăit, îți spun în cor ”bine ai venit”!
