Uneori ma intreb de ce mai crestem, daca mintea ne e mereu la copilarie, daca jinduim dupa cozonacii bunicii si iesirile la iarba verde cu bunicul. Singura explicatie ar fi: crestem ca sa devenim bunici si sa ne facem nepotii fericiti.
Traim in beton si consumam lucruri cu forme si culori cel putin anormale, in care nu regasim nici macar amintirea unui aliment natural. Si nu ne dam seama ca orasele cresc pe umerii nostri, impovarandu-ne.
Iar cand avem norocul sa gasim o zona frumoasa, unde iarba e verde, aerul curat si lumina ajunge la noi neintinata, un loc cu oameni “intregi”, care iti pun pe masa mancarea oferindu-ti-o ca pe o tamaduire, noi vrem sa impartasim acest lucru cu cei care simt ca au nevoie sa regaseasca cea mai fericita perioada din viata lor.
Casa Folea, 2*, este un loc binecuvantat si, de aceea, n-am vrea sa facem turism de masa. E un loc bland, intr-un sat romanesc de munte, un popas special, in care timpul curge mai incet si mai frumos. Am vrea sa fie “secretul” nostru, al oamenilor care respecta natura, oamenii primitori si o palinca fara cusur…
