Cetatea Fagarasului a fost atestata documentar pentru prima data in anul 1455, desi lucrarile de constructie incepusera de la sfarsitul secolului XIV, pe locul unei fortificatii din secolul XII-XIII.
Reprezentanta a stilului renascentist, cetatea are la baza amprenta goticului transilvanean.
Incepand cu anul 1526 a fost condusa de voievodul Transilvaniei, Stefan Mailath, pentru 15 ani. In anul 1599 a intrat in posesia domnitorului Mihai Viteazu, care s-a adapostit aici cu familia sa, in timpul luptelor din 1599-1600. De asemenea, cetatea a fost folosita si drept resedinta pentru principii transilvaneni, aici functionand Dieta Transilvaniei.
In timp s-a degradat, fiind folosita ca penitenciar (1948-1960), unde erau incarcerati detinutii politici.
Dupa anul 1965, in incinta cetatii au inceput lucrarile de amenajare a unui muzeu, deschis si astazi.
Manastirea Sambata de Sus este reprezentata de un asezamant monahal de calugari, aflat pe valea raului Sambata, la poalele Muntilor Fagaras. A fost atestat documentar in anul 1654, cand satul Sambata de Sus intra in posesia lui Preda Brancoveanu.
Initial, aici exista o biserica de lemn cu hram dublu (Adormirea Maicii Domnului si Izvorul Tamaduirii), construita in anul 1657. Ulterior, intre anii 1696-1707, din initiativa domnitorului Constantin Brancoveanu, s-a construit o biserica zidita pentru calugarii sihastri din zona.
